Respectul față de români nu se vede nici cu lupa

Miercuri, 23 octombrie 2013, secuii au comemorat, la Miercurea-Ciuc, 57 de ani de la Revoluția Ungară. Nimic de obiectat. Este dreptul lor. Doar că, după ce s-au adunat prin zonele centrale ale municipiului, spre seară (ori în timpul nopții), secuii au furat steagul României arborat în fața redacției Informația Harghitei.

Îmi vine în minte incidentul din Sfântul-Gheorghe, unde, la o manifestare de autonomie, o femeie a scuipat pe steagul secuilor. Atunci liderii PPMT au spurcat-o, arătând-o ca fiind româncă. Ulterior, deși femeia a recunoscut că are cetățenie ungară, nici un politician nu și-a scuze public.

Pentru incidentul de acum din Miercurea-Ciuc ar merita scuipați liderii PPMT? Ar merita înjurați cretinii formatori de opinie care vorbesc de respect, dar nu dau doi bani pe românii de lângă ei? Cel sau cei care au dat jos drapelul României ar merita scuipați?

Pentru toți cei care consideră că românii sunt, pentru ei, ca o muscă pe timpul verii care bâzâie și nu poți scăpa de ea, le spun atât: MURIȚI ÎN CHINURI BĂ!!!

Autocar în flăcări. Vinovații sunt secuii

În noaptea de luni spre marți (14 spre 15 octombrie 2013) un autocar care făcea curse regulate Cluj-Napoca – Chișinău a luat foc. Autoritățile spun că sursa incendiului a fost un scurt circuit produs de un acumulator electric defect, ce a dus la aprinderea izolaţiei din apropiere.

Dacă am fi adepți a teoriilor conspiraționiste, am spune că, de fapt, la  mijloc se află o mână secuiască criminală. Cât de mare să fie coincidența ca un autocar care face legătura dintre Cluj și Chișinău, plin cu români și moldoveni să ia fac taman în inima secuimii? De ce nu a luat foc la Pângărați, prin Iași ori prin Piatra Neamț sau chiar în Roman? De ce să nu ia foc în Turda sau după ce a trecut granița? Tocmai în Gheorgheni, aproape de inima secuimii? Hmmm... cam mare coincidența...

Funcția este mai importantă decât fapta

Când se fac sondaje de opinie prin țară prin a căror temă se regăsește și încrederea populației în diferite instituții, primele două locuri sunt împărțite de Biserică și de Armată. Într-o țară privită de unii ca fiind una coruptă și slab dezvoltată economic este normal acest clasament al pozițiilor fruntașe. Armata nu se implică în mod vizibil în viața de zi cu zi a oamenilor. Armata nu dă amenzi de circulație, nu mărește prețul gazului ori a curentului, nu introduce taxe aberante și nici nu te operează la ficat, când tu ai probleme cu rinichii. Deci, e foarte greu ca încrederea în armată să scadă.

De cealaltă parte, Biserica apare ca o instituție intermediară între Dumnezeu și oameni. Iar acest aspect implică, cel puțin la nivel teoretic, o mai mare onestitate și bunătate din partea oamenilor din cadrul Bisericii. Lucru care, într-o țară cu o majoritate covârșitoare declarată creștină și în care simți că nu ai încotro să te îndrepți să ceri un ajutor, o ridică pe scara încrederii. Dar oricât de apropiată de Dumnezeu se dorește a fi Biserica, câteodată dă semne clare că tot mai apropiată de cele pământești este.

La judecata de apoi suntem egali, dar până să ajungem acolo statutul social și funcția face diferența chiar și în fața celor sfinte. Se întâmplă cu orice eveniment important, cu orice pelerinaj. S-a întâmplat zilele trecute la Iași, cu ocazia pelerinajului de Sfânta Parascheva. Spuneau corespondenții televiziunilor că oamenii obișnuiți stăteau câte vreo 12 ore la rând ca să ajungă la sfintele moaște, luni, în ziua marii sărbători, rândul măsurând peste 2 kilometri. Această așteptare pentru mulți credincioși, mai ales pentru cei în vârstă și suferinzi, reprezintă o adevărată suferință care, în unele situații, se termină cu îngrijiri medicale sau, cum a fost cazul săptămâna trecută, cu deces. Un adevărat chin pentru creștini care au păstrat în ei speranța ajutorului din partea divinității.

În același timp, oamenii neobișnuiți, în speță politicienii (fie că vorbim de miniștrii, deputați ori aleși locali) par mult mai apropiați de sfinți decât restul poporului. Trăind, practic, atmosfera eminesciană, când la un semn deschisă-i calea, oamenii importanți au acces instantaneu în preajma raclei care adăpostește moaștele Sfintei Parascheva și au scaunul rezervat chiar și la slujbă (nu numai în Parlament).

Uite așa, indiferent de numărul și natura păcatelor comise, indiferent de bunătate și milostivenie, mereu vor fi unii care, în viața pământeană, vor avea accesul înlesnit către cele sfinte pentru că de cele mai multe ori funcția este mai importantă decât fapta.

Primul festival de metal extrem din România, un adevărat succes

 

Am fost la Rockstadt Extreme Festival, organizat în week-end-ul trecut (29 august-1 septembrie) la poalele cetăţii Râşnov. Fiind un festival extrem mă aşteptam ca locul să nu fie luat cu asalt de zeci de mii de rockeri, la festival făcându-şi apariţia vreo 2-3.000. După două zile de la festival (vineri şi sâmbătă) pot spune, fără nici o ezitare, că Rockstadt a fost unul dintre festivalurile din ţară care a fost organizat la cerinţe europene (dacă tot este la modă expresia cerinţe europene; nivel european).

 
Locul evenimentul a fost unul excelent. Înainte de a merge la Râşnov îmi aduceam aminte de festivalurile de la Bucureşti (OST Fest sau Rock the City) şi de la Sibiu (Artmania) care se ţin între pereţi, pe betoane, iar în cazul în care ai (ne)norocul să prinzi temperaturi mari, faptul de a sta câteva ore în plin soare printre şi pe piatra încinsă este o provocare. La Rockstadt, însă, pădurea care înconjura amplasamentul oferea un sentiment special şi, sunt convins, la anul, când festivalul va avea loc la jumătatea lunii august, va oferi un plus de răcoare pentru oamenii prezenţi la poalele cetăţii.

Organizarea spre excelent. De la prezenţa campingului, la standurile de băuturi şi mâncare, sonorizarea, chiar şi punctualitatea au fost amănuntele care au dovedit organizarea profesionistă a festivalului Rockstadt.
Cine nu avea cort putea să închirieze unul. Cine nu era mulţumit de oferta mâncării din interior, în imediata proximitate găsea două restaurante; iar la 1 kilometru distanţă se afla localitatea Râşnov, unde găsea şi magazine alimentare.
Pe timpul zilei, până la începerea concertelor, organizatorii au pus la dispoziţia publicului diverse activităţi: concursul Beer Mile (a fost unul dintre cele mai gustate şi amuzante momente); paintball; trageri la ţintă cu arcul şi pistolul; tiroliana. şi nu trebuie uitată rockoteca care începea după terminarea concertelor.

 
Concertele. Aducând pe scenă formaţii cu o experienţă foarte mare în spate şi oferind condiţii profesioniste, este normal ca şi concertele să se ridice la un nivel mare.
Dacă prima zi, cea de joi, a festivalului a fost dedicată în exclusivitate formaţiilor româneşti - în care capul de afiş a fost Trooper -, vineri a fost şi rândul trupelor străine să urce pe scena festivalului.
Polonezii de la DECAPITATED, cotaţi drept una dintre cele mai tehnice şi apreciate trupe death metal din lume au oferit spectatorilor un show pe măsura aşteptărilor, derulat în forţă şi caracterizat de solo-uri de chitară inventive, riff-uri disonante memorabile, o abordare poliritmică şi instrumentaţie de mare fineţe. Latura compoziţională solidă a întregit tabloul muzical al tenebrelor.
Legendele de la NAPALM DEATH au luat scena în stăpânire odată cu lăsarea întunericului şi le-au arătat încă o dată celor prezenţi care este secretul longevităţii artistice. După mai bine de 30 de ani de carieră, îşi păstrează reputaţia de nume simbol al scenei grind-death. Au încântat publicul cu un show brutal şi consistet, animat de prezenţa scenică ce îl caracterizează pe frontman-ul Barney Greenway şi de o de o prestaţie vocală în care pasaje de scream şi growl au fost abordate cu o prospeţime şi forţă de zile mari.

Apogeul serii a fost atins odată cu intrarea în scenă a celor de la GOJIRA. Trupa emblemă a progressive death-ul francez a bifat la Rockstadt Extreme Fest prima prezenţă în calitate de cap de afiş pe o scenă din Europa de Est, fapt răsplătit de public cu urale şi reacţii pline e entuziasm, ceea ce i-a încântat pe francezi. A fost agitaţie mare în faţa scenei, s-a dat din cap, s-a cântat şi s-a făcut mosh pit la greu, pe parcursul unui show solid, greu şi plin de o energie molipsitoare.
Cei care au finalizat povestea de sâmbătă au fost Textures, Septicflesh şi Primordial.
Showul TEXTURES a dat serii o notă sofisticată. Olandezii ce au impus un nou standard pe scena metal din ţara lor au oferit un recital divers şi spectaculos, caracterizat de un melanj de sonorităţi brutale, dar rafinate, cu linii melodice inovatoare şi o abordare vocală atrăgătoare.
 
SEPTICFLESH a încântat publicul prezent la Râşnov cu amalgamul perfect de riffuri clasice, pasaje instrumentale sofisticate şi aranjamentele orchestrale complexe, toate îmbinate în maniera ideală pentru a crea o atmosferă muzicală sumbră, cu accente goth şi întruchipări tenebroase. A fost un recital acompaniat din plin de headbanging şi moshing.
Marele final le-a aparţinut PRIMORDIAL Nume cult al scenei metal contemporane, Primordial a incitat şi înfierbântat publicul cu îmbinarea dintre sound-ul răvăşitor, elementele atmosferice subtile, pasajele luminoase de inspiraţie celtică sau folk metal, acordurile impunătoare de păgân metal şi accentele sumbre de black metal. Allan, solistul formaţiei a făcut senzaţie cu prezenţa şi interpretarea sa teatrală, elemente ce au reprezentat, alături de trecerile versatile de la exprimările melodice la tonalităţile agresive şi abordările dure, ingredientele cheie pentru o experienţă live cu adevărat inedită. Showul exclusiv al formaţiei Priomordial a lăsat spectatorii sub imperiul unei reverii metal şi a pus punct, într-o manieră de neuitat primei ediţii Rockstadt Extreme Fest.
Prima ediţie a Rockstadt Extreme Fest a fost organizată de Kompas Events şi Asociaţia Club Rockstadt şi s-a materializat cu sprijinul următorilor parteneri:
Parteneri principali - Ciuc Premium, Monster Energy, Coca Cola;
Parteneri strategici - Primaria Râşnov, autorităţile locale.
Rockstadt Extreme Fest, singurul festival de metal extrem din România, îşi continuă parcursul cu ediţia din 2014. Aceasta va avea loc în perioada 14 - 16 august la Râşnov. Abonamentele pentru Rockstadt Extreme Fest 2014 sunt deja în vânzare, iar perioada de pre-sale, în care aboamentele se pot achiziţiona la preţul special de 70 lei se prelungeşte până duminică, 8 septembrie.
După această dată categoriile de preţ vor fi următoarele:
9 septembrie 2013 - 31 decembrie 2013: 100 lei
1 ianuarie 2014 - 13 iulie 2014: 130 lei
14 iulie - 16 august 2014: 150 lei
Categoria VIP Backstage - 250 lei - acces backstage, poze cu artiştii, abonament pentru ediţia din 2015 + tricoul festivalului.


P.S.: Ca să menținem ideea blogului, în final aș adăuga o întrebare: când vom putea vedea și în Harghita un festival de această anvergură care să nu fie organizat pe principii etnice cum a fost cel de lângă Odorhei?

Bine de știut...

Am dori ca acest blog să fie unul interactiv, în care să poată posta (aproape) oricine dorește.
Dacă cineva are ceva de spus, ne poate trimite un mail pe adresa harghita.blog@gmail.com. Noi vom analiza textul și, dacă considerăm că este ok, îl vom pune on-line.
Așteptăm orice critici la adresa harghitenilor, mureșenilor, covăseninilor... a transilvănenilor. Dar și laude.

Scrisoare de la Avram Iancu

Dragi români,

Sunt cel mai cunoscut moț, pe numele meu Avram Iancu, iar voi mă cunoașteți din cărțile de istorie și din filmele artistice ori documentare. Deși dorm de aproape 141 de ani în curtea bisericii ortodoxe din Țebea, în ultima perioadă am început să mă întorc în propriul mormânt.

Vreau să vă reamintesc că atunci când revoluția pașoptistă izbucnea în Ungaria și în Transilvania, în luna martie, eu eram cancelist la Târgu-Mureș, alături de alte câteva zeci de tineri români. Canceliștii mureșeni au trimis o petiție, semnată de toate minoritățile, împăratului austriac, dar noi, românii, încă de acum 165 de ani, am ținut să precizăm următoarele aspecte pe acea petiție: „Ca român, semnez petiția cu condiția ca, în cazul când s-ar realiza drepturile poporului și egalitatea sa, să se asigure tuturor națiunilor de limbă felurită din Transilvania și Ungaria existența națională și limba maternă, iar eliberarea din iobăgie să se îndeplinească fără nici o despăgubire bănească, deoarece țăranii au plătit destul, chiar prea mult, timp de mai multe secole, de când nobilii le uzurpă nu numai drepturile civile, ci și pe cele sacre umane”. La rândul său, Samuil Poruțiu, în cadrul întrunirii canceliștilor, la care am fost și eu, a cerut ca „să nu li se pretindă a fi toate numai în ungurește... Pentru ce să fie chiar și Dumnezeu ungur? Să jurăm pe Dumnezeul popoarelor!”, dar a fost întrerupt de canceliștii maghiari, care au cerut „Uniune sau moarte! Să ne unim cu Țara Ungurească, pentru că altminteri pierim!”.

Mă opresc aici cu trecut și doresc să vorbesc despre prezentul vostru. La mai bine de 165 de ani, lucrurile nu par să se fi schimbat.

Am auzit că în secuime limba română a devenit o limbă facultativă, iar primari, deputați și președinți ori vicepreședinți de consilii județene cer cu insistență trecerea limbii țării pe locul secund.

În urmă cu câțiva ani am fost spânzurat în Miercurea-Ciuc de către un individ. M-am întors în mormânt, parcă simțind cum mă strânge lațul. Și apoi, iar m-am întors în mormânt când am văzut că nimeni, absolut nimeni nu l-a luat la rost pe acel individ care și-a bătut joc de un simbol național – așa cum am fost catalogat în ultima sută de ani – fiind lăsat să-și ducă procesiunea până la capăt. Aici, pe lumea astalaltă, umblă zvonul că toate partidele politice s-au pus de comun-acord ca să nu i se dea importanță acelui episod, individul fiind considerat o excepție.

Dar, acum iar m-am întors în mormânt, somnul de veci fiindu-mi tulburat de către un incident asemănător. Am auzit că prin Sfântu-Gheorghe un partid politic extremist a organizat un miting, unde o femeie a scuipat pe steagul secuiesc. Mi s-au arătat unele imagini de la incident și am văzut cum, la rândul ei, femeia a fost scuipată de câteva persoane (atât domni, cât și doamne - a se vedea filmulețul de mai jos). Zilele următoare, politicieni din cadrul partidului au anunțat că depun plângere la poliție împotriva femeii, crezând că era o româncă. Iar un alt individ, împreună cu alți politicieni – am înțeles că această specie a arătat un dispreț ieșit de comun față de imnul României, când la un eveniment sportiv, arăta semne obscene în timpul intonării acestuia – au început să-i înjure pe confrații mei români.

Mă doare sufletul când am văzut că cel care m-a spânzurat în piața publică a fost lăsat în pace de toți așa-zișii români, dorind să-l ignore, iar într-un caz cu mult mai puțin grav, secuii se aliază și merg până la forurile europene. Mă doar sufletul că în urmă cu 165 de ani nu i-am ignorat pe cei care îmi subjugau neamul, că prietenul meu Samuil Poruțiu a avut curaj să ceară folosirea limbii române, iar acum am aflat că afișarea unui drapel românesc este considerat drept o provocare la adresa UNOR secui. Mi s-a tulburat somnul de veci când am văd că reacții extremiste ale unor cetățeni români făcute la adresa altor cetățeni români rămân fără impact în Guvernul de la București și că se trece cu atâta ușurință peste jertfele făcute de eroii naționali de-a lungul istoriei.

Sper să aveți și voi atâta curaj cât am avut și eu și, la fel ca și mine, să nu vă lăsați batjocoriți de o mână de oameni, să nu lăsați pe nimeni să vă umilească simbolurile naționale, trăgându-i la rost pe cei care o fac. Fiți uniți, la fel cum sunt și secuii, căci numai împreună veți putea să vă mențineți cultura și drepturile. Și de fiecare când considerați că vă sunt încălcate drepturile, ridicați-vă în picioare, și, FĂRĂ VIOLENȚĂ, strigați în gura mare, să se audă până la București: „să nu li se pretindă a fi toate numai în ungurește... Pentru ce să fie chiar și Dumnezeu ungur? Să jurăm pe Dumnezeul popoarelor!”

Al vostru,

moțu’ Avram Iancu